prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „ Regulamentul organic” (1831-1832). reprezentare alb-negru scutul şi figurile heraldice însumate în compoziţie sînt reprezentate în conformitate cu semnele convenţionale utilizate de ştiinţa heraldică. Respectiv: aurul (galbenul) prin puncte plasate la distanţă egală între ele, roşul prin linii verticale, albastrul prin linii orizontale, iar verdele prin linii oblice de la dreapta spre stînga. Acvila e doar conturată.

Pentru Basarabia un interes aparte îl au simbolurile Republicii Democratice Moldoveneşti din 1917–1918. În ceea ce priveşte drapelul statal oficial al republicii, acesta a fost tricolorul panromânesc albastru–galben–roşu, propriu atât românilor din Vechiul Regat, cât şi celor aflaţi sub dominaţia Imperiului Habsburgic, şi care a fost utilizat la întrunirile naţionale ale moldovenilor atât la Chişinău, cât şi în diferite oraşe ale Imperiului Rus încă înainte de proclamarea autonomiei naţionale a Basarabiei. Tricolorul s-a impus mai întâi ca drapel etnic, apoi şi ca drapel de stat al Republicii Democratice Moldoveneşti. Drapelul de Stat reprezintă o pânză dreptunghiulară, cu proporţia dintre înălţimea şi lungimea pânzei de 1:2, tripartită vertical egal, începând de la lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi având în mijlocul câmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din lungimea drapelului. Comandamentul Operațional de Nord al Ucrainei a declarat că serviciile de informații ucrainene au observat deja convoaie rusești cu echipamente militare nemarcate și personal îmbrăcat în uniforme asemănătoare cu cele purtate de armata ucraineană deplasându-se în zonele din apropierea frontierei regiunii Cernihiv. Astfel numele Moldovei şi al moldovenilor, simbolurile Statului Moldovenesc încă din veacurile XIV-XVI au rămas înscrise pe vecie în arhivele statelor europene.Imagine din Chronica Hungarorum care ilustrează bătălia de la Baia, din 1467. Steagul moldovenesc este înfățișat în dreapta și cel al armatei Regatului Ungariei în stânga) Recunoaşterea şi afirmarea tricolorului naţional al neamului românesc în ţara noastră a fost un lucru râvnit şi promovat de largi mase populare, ghidate de personalităţi din domeniul culturii, ştiinţei şi politicului, care au conştientizat iminenţa revenirii la Tricolor.

Kremlinul pare să creeze condițiile pentru operațiuni sub steaguri false la granița internațională din regiunea Cernihiv și în Moldova.pe clădirile Parlamentului Republicii Moldova, Preşedinţiei Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, organelor administraţiei publice locale-permanent Paul Gore, Culorile naţionale ale românilor din Basarabia, în Paul Gore. Omul şi opera, Chişinău, 2003.

capul inițial de bour ( Bos taurus primigenius), a fost, după dispariția timpurie a acestui animal (sec. XV), luat drept un cap de zimbru ( Bison bonasus, la rândul lui dispărut la începutul secolului XVIII) [2];

Steagul Republicii Democratice Moldova și unirea cu România

Imnul (gr. ϋμνος, lat. hymnus, fr. hymne) este o poezie sau un cântec solemn compus pentru preamărirea unei divinităţi, a unei idei, a unui eveniment, a unui erou legendar sau real etc. The unannounced movement of military equipment, including armoured vehicles, confused the Moldovan police and customs post staff. Fundalul primului drapel era de culoare roșie (între timp steagul a fost recondiționat și aplicat pe o stofă de catifea de culoare vișinie), măsurând 1,2 × 0,9 metri. Fața steagului îl prezintă pe Sfântul Gheorghe străpungând balaurul. Icoana Sfântului Gheorghe este artistic brodată pe atlas roșu, cu fire de aur, argint și mătase albă, verde și roșie. Sfântul Gheorghe șade pe tron, pe o perină roșie, trăgând spada din teacă cu stânga în timp ce cu dreapta trage de gardă, și zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei capete, ce se încolăcește pe sub tron. Doi îngeri coborând din cer îi aduc, cel de la dextra o sabie, iar cel de la senestra un scut încrustat cu pietre scumpe, și-i pun pe cap o frumoasă coroană, împodobită și ea cu două rânduri de pietre scumpe. În jurul capului sfântului și pe marginea icoanei sale se află următoarea inscripție în limba greacă: „Sfântul Gheorghe din Capadocia”. Steagul este încadrat pe margini cu următoarea înscripție slavonească în litere de aur (galben): „O, îndelung răbdătorule și de biruinți purtătorule, mare mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi și în năpaste ești grabnic apărător și fierbinte ajutător, și celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn Țării Moldovei, și-l păzește pe el neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”. Apelurile lui Putin la armamentul nuclear, la forțele proxy ale DNR și LNR și la ortodoxie indică faptul că el continuă să se bazeze pe o retorică despre care știe că atrage comunitatea ultranaționalistă rusă pro-război. La 18 mai 1917, Sfatul deputaţilor soldaţi şi ofiţeri moldoveni din garnizoana Odesa a adoptat hotărârea de a confecţiona drapele naţionale: „steaguri vechi moldoveneşti, care poartă tot neamul românesc, toată suflarea din România, Transilvania, Bucovina”. La 6 iunie 1917, când au trecut prin Chişinău spre frontul român 1200 de foşti prizonieri transilvăneni şi bucovineni, la manifestaţia organizată cu acest prilej din iniţiativa Partidului Naţional Moldovenesc, basarabenii, prin mâna lui Simion Murafa, în numele moldovenilor le-au dat soldaţilor ardeleni un steag tricolor, spunându-le să-l ridice pe turnul cetăţii de la Alba Iulia.

La sfârșitul secolului al XX-lea, un interes deosebit pentru simbolurile naţionale s-a manifestat la acţiunile publice ale Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării şi ale Cenaclului „Alexie Mateevici”. Pentru prima dată, tricolorul a fost din nou arborat public la Chişinău în ziua de 19 februarie 1989, la Teatrul de Vară, cucerind teren în progresie geometrică.istorică a Sovietului Suprem al RSSM din 27 aprilie 1990, a fost adoptată Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti nr. 5-XII cu privire la modificarea articolului 168 din Constituţia (Legea fundamentală) a RSS Moldoveneşti. La 12 mai 1990 a fost aprobat Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat. Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, în şedinţa din 30 octombrie, a decis susţinerea proiectului Vrabie–Dogaru, iar la 3 noiembrie 1990, după dezbateri deloc uşoare, Sovietul Suprem a adoptat prin lege noua stemă de stat. Drapelul de Stat al Republicii Moldova poate fi arborat de asemenea la ceremonii şi la alte solemnităţi, organizate de autorităţile publice, de întreprinderi, de instituţii şi organizaţii. Imnul de Stat al Republicii Moldova este cântecul „Limba noastră”, versuri de Alexei Mateevici (strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dânga Sursă: Legea cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova ( Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 45-46/555 din 17.08.1995) La 23 aprilie 2010, Parlamentul Republicii Moldova a votat declararea zilei de 27 aprilie – ziua adoptării tricolorului în Republica Moldova în 1990 – drept Zi a Drapelului de Stat.