De-a lungul istoriei exegetice, s-au distins trei filoane principale din care cercetătorii au presupus că s-a zămislit Miorița: mitic, religios și etnografic.

This term ( fluier + diminutive suffix -aș) denotes 'little flute', but also 'little piper/whistler' as well. [22] Balada a fost publicată pentru prima dată de către Vasile Alecsandri, în secțiunea Cântece poporale românești din gazeta "Bucovina" din Cernăuți (an III, nr. 11, sâmbătă, 18 februarie 1850) cu titlul "Mieoara". Textul este republicat, în 28 august 1850, de Vasile Alecsandri, în bisăptămânalul "Zimbrul" ( Iași). În 1852, Vasile Alecsandri include balada Miorița și în volumul Poesii poporale. Balade (Cântece păstorești). În anul 1854, Jules Michelet publică prima traducere a baladei într-o limbă străină, la Paris, în Légendes démocratique du Nord. În 1859, la Pesta, apare culegerea Poezia populară. Colinde, culese și corese de A. M. Marienescu. Una dintre aceste colinde poartă titlul Judecata păstorilor [20], fiind o variantă a Mioriței și se dovedește a fi similară cu textele care circulă în partea de nord-vest a Transilvaniei (Năsăud - Lăpuș). Cercetătorii de până acum s-au lăsat fascinați în primul rând de comportamentul ciobanului amenințat cu uciderea; ei au căutat răspunsuri la întrebarea dacă felul în care reacționează păstorul în fața morții iminente reprezintă o dovadă de optimism sau pesimism? Dacă poporul român e un spirit resemnat sau unul luptător?”. [24] Această istorie a interpretărilor, cu evidente conotații filosofice, e marcată de câteva puseuri acuzatoare urmate de fiecare dată de replici justificative. După Al Doilea Război Mondial, aceste excese își pierd din intensitate, remarcându-se, în schimb, o amplă ofensivă a concepției nonfataliste – George Călinescu, Constantin Brăiloiu, Adrian Fochi și Mircea Eliade fiind repere solide ale acestui curent. Fenechiu, Carmen; Munteanu, Dana LaCourse (2017), Torlone, Zara Martirosova; Munteanu, Dana LaCourse; Dutsch, Dorota (eds.), "Loving Vergil, Hating Rome: Cosbuc as Translator and Poet", A Handbook to Classical Reception in Eastern and Central Europe, John Wiley & Sons, p.296, n12, ISBN 9781118832714Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante [1] în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare [2]. Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpaților Orientali, la nordul Munților Vrancei. În Transilvania având la bază un rit de inițiere și interpretat sub forma de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. [3] S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării) [4] , în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic. [5] A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. [6] Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești. [7] Originea și semnificația titlului [ modificare | modificare sursă ] Adrian Fochi, Miorița, Editura Academiei, București, 1964 ( 930 documente - 702 variante, 123 de fragmente și 105 informații: Transilvania – 329 variante, Banat – 14, Oltenia – 31, Muntenia – 67, Dobrogea – 10, Moldova – 51); Doi hotarasc sa-l omoare pe al treilea, pe baciul moldovean, pentru ca-i mai ortoman , si arc oi mai multe Mandre si cornute,/ Si cai invatati,/Si cani mai barbati!", ceea ce starneste invidia celorlalti doi, care se sfatuira Pe l-apus de soare/Ca sa mi-l omoare".

Adrian Fochi, Miorița, texte poetice alese, Editura Minerva, colecția Meșterul Manole, București, 1980 ( 92 de texte, din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania);Exista in popor credinta ca atunci cand un animal da dovada de neliniste prevesteste ceva rau. Poate aceasta neliniste a mioarei a fost interpretata de cioban drept prevestire a mortii sale, moarte care nu-i putea veni decat de la tovarasii sai. Vocabularul folosit in conversatie contine numeroase diminutive mangaietoare, menite sa reliefeze afectiunea reciproca cioban-oaie, iar mai tarziu cioban-mama: miorita, bolnavioara, oita, ciobanel, dragutule. Vaspurakan” – 15 ani de imbatranire. Boabele de cafea din compozitia coniacului ii ofera note aromate mai accentuate si un gust putin spre amar, insa datorita fructelor caucaziene uscate devine echilibrat. Mușlea, Ion, Le mort-mariage - une particularité du folklore balkanique, în Melanges de l’école Roumanie en France, Paris, 1925; reprodus în Cercetări etnografice și de folclor, volumul II, 1972, p. 7-28; Murray, E. C. Grenville (1854), "Miora", Doĭne: Or, the National Songs and Legends of Roumania, London: Smith, Elder, and Co., pp.111–114